Retro Purity

• Personal
• Profile
• Ying&Yang
• Projects
• Banners
• Daisy & Nikos
• Contact

Frustrari

Nu stiu ce se intampla cu mine de la un timp… am inceput sa vad din ce in ce mai des partile proaste ale Romaniei. Nu stiu de ce acum, nu stiu de ce toate o data. Toata situatia cu accidentul, agitatia de dupa, infiintarea firmei, toate hartiile dupa care am alergat, planuri pentru teren, eventual si casa, ce au cazut pentru moment. Nu pot spune ca imi merge rau, din contra, sunt mai bine ca niciodata, cu mici batai de cap. Dar incet sa tanjesc dupa tot ce stiu ca nu pot gasi la noi.
Imi surade ideea de a avea o casa in care sa ma simt in siguranta si fara alarme, bate si cutite dupa usa, gard imens de ciment, etc… imi surade ideea de a-mi putea cumpara o haina mai de Doamne ajuta fara sa fiu nevoita sa o iau de afara si sa dau pe ea mai mult decat dublu… vreau sa imi pot lua masina pe care mi-o doresc fara sa astept n ani dupa creditele de la banci… vreau sa pot merge la un spital fara a avea siguranta cam am sa fiu tratata cu picioarele… vreau sa primesc inapoi zambetele pe care le ofer persoanelor cu care ma intersectez. Da, stiu ca suna aiurea, ca nu ma caracterizeaza.. ca ar trebui sa ofer fara a ma astepta la ceva in schimb..dar uite ca mi-a ajuns. Nu stiu cum mai poate supravietui cineva in Romania fara a nu se pune pe el pe primul loc.
De ceva timp am observat ca daca vrei sa iti cumperi ceva din Romania… nu prea gasesti. De la chestia asta pana la mobila pentru casa, aparatura de birou sau lucruri de bun simt pentru ingrijirea lui Daisy. Nu cred ca sunt absurda, sau fitoasa.. insa nu-mi place nimic din ce vad in magazinele de pe la noi… aceleasi modele insipide de ani de zile. Daca vreau ceva mai “altfel” trebuie sa astept cu lunile.Nu vreau chestii scumpe, nu vreau tacamuri poleite in aur si cristale… ci doar putina diversitate in ceea ce priveste produsele comerciale. Vreau sa am de unde alege.

Unii ar spune ca am devenit prea pretentioasa… dar ma uit pe la altii, dincolo de granita noastra, si vad ca e totul altfel. De la mentalitati la definita pentru un trai decent. Daca imi spunea cineva acum cateva luni ca am sa ajung sa gandesc asa probabil ca as fi strambat din nas si i-as fi tinut o lectie despre patriotism. Dar m-am saturat sa vad cum de la an la an ne complacem intr-o stare ce nu face decat sa ne distruga. Lasand la o parte lucrurile cu adevarat importante, cum ar fi politica, administratia publica si orice alte forme de organizare ce au dus tara asta in mocirla (m-am exprimat pe dupa prun, stiu). Nici nu mai am pretentia sa se schimbe ceva in domeniul asta… insa nu pot intelege de ce si la nivelul nostrul, al “oamenilor de rand” lucrurile incep sa se imputa cu pasi repezi.

Cand am inceput sa scriu postul asta aveam o lista in minte, planuind sa insir aici cateva chestii care ma deranjeaza si la sfarsit sa zic: nu-i nimic, eu tot imi iubesc tara, gropile si nesimtirea ce o caracterizeaza… dar scriindu-l mi-am dat seama ca nu sunt cateva, sunt cu sutele, ca am mai vorbit de ele, ca nu-mi sta in fire sa ma repet, ca nu as sti de unde sa incep, … si ca m-am saturat sa iubesc ceva ce nu ma merita.Am plecat de o idee, mi-a venit altele in minte, m-am intors de unde am plecat, iar m-am invartit.. Am ajuns in imposibilitatea a a ma exprima cat de cat coerent… E foarte greu sa ai o linie logica atunci cand vine vorba de tara asta.. al naiba de greu.

Nu mai producem nimic in afara de scobitori si chibrituri, cine stie si alea pentru cat timp, ne-am transformat intr-o piata de desfacere pentru chinezarii si resturile altor tari…

Mi-e groaza de alegerile ce ne bat la usa ( si de data asta, dupa atatia ani, am de gand sa nu ma mai implic deloc in campania electorala ), mi-e groaza de urmatorii patru ani, mi-e groaza de cum va arata clasa politica in 10 ani, mi-e groaza de Romania de azi.