Tir vs Toyota Aygo pe A2
28 June, 2009De obicei nu scriu lucruri atat de personale, insa de data asta, dupa ce am reusit sa ma adun putin, am simtit nevoia sa scriu. Nu stiu cat de bine voi reusi sa povestesc exact cum s-a intamplat, pentru ca sunt inca in stare de soc. Vineri dimineata, pe la 5 am plecat la mare cu prietenul meu si cu matusa mea. Voiam sa ajungem la concertul lui Duffy de seara si sa stam si putin pe plaja pana duminica. Din pacate, pe la ora 6, pe autostrada soarelui km 44 ( sau 45 ), am fost loviti in spate de un tir, noi aveam in jur de 100kmh, el probabil ca avea mai mult… si impinsi vreo 50 de metri. Masina matusii mele este Toyota Aygo..de fapt era, pentru ca a fost avarianta in proportie de 95%. Destul de firava pentru impactul cu un tir, mai ales la viteza aia.
Imi amintesc fiecare detaliu acum, cu toate ca atunci nu am realizat ce se intampla, nu am simtit nici o durere, dar credeam ca o sa murim. Am inchis ochii, am intins mana spre prietenul meu care din pacate era pe bancheta din spate ( el a fost si cel mai afectat dintre noi 3).. si am asteptat. Imi imaginam cum o sa ia foc motorul sau ca ne vom lovi de parapet, fiind pe banda 2.. in dreapta noastra era alt tir parcat… singurul lucru care nu-mi trecea prin minte era ca vom reusi sa scapam doar cu cateva vanatai si taieturi. Din fericire matusa mea a reusit sa tina volanul drept si la un moment dat ne-am oprit. Nu pot descrie sentimentul pe care l-am avut cand m-am uitat in spate si mi-am vazut prietenul plin de sange si inconstient. Am avut noroc ca salvarea a venit destul de repede si el a plecat la spital. Abia mai tarziu am simtit dureri mari la picioare… ulterior am aflat la spital ca din cauza loviturii de la scaune si eu si matusa mea avem gambele strivite. Din fericire nu a ajuns la os si ne-am ales doar cu vanatai si dureri care ne impiedica sa mergem normal. A doua zi m-am resimtit mai mult, nu-mi pot misca gatul, ma doare tot corpul.. dar sunt constienta ca asta e nimic pe langa ce se intampla in mod normal in astfel de accidente.
De cand l-a luat pe el salvarea pana am aflat ca o sa fie in regula am trecut prin momente ingrozitoare. ma uitam la masina, vedeam ca din spate nu a mai ramas nimic, scaunele din fata au sarit de pe sina..evident ca airbag-urile nu s-au declansat.. volanul s-a smuls. Nimanui nu i-a venit sa creada ca la cum arata masina noi am scapat doar cu atat. De soferul care ne-a lovit nu vreau sa mai zic nimic… politia a stabilit ca a fost vina lui si ca nu a pus frana brusc asa cum declarase, nici macar dupa ce ne-a lovit. Nu-mi pot da seama ce a fost in mintea lui, dar nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca suntem bine. Nu ma pot aduna sa mai scriu, de cand am apasat pe prima tasta mi se deruleza momentele in minte… ceva mai multe detalii gasiti aici.


Comments
deci nu pot sa cred. masina din imagine facuta zob era masina voastra? imi imaginez ca da. of,of, bine ca sunteti in viata. mama lor de nenorociti cu cine le-a pus carnetul in mana. ce de-aia injur eu ca un birjar toata ziua, din cauza nemernicilor care se cred soferi si n-au un pic de respect pt partenerul de trafic. copila, bine ca esti bine si bine ca sunteti bine cu totii. dupa cum mi-a spus mie politistul la accidentul meu, noteaza ziua de ieri ca zi de nastere pt toti trei, fiindca serios ati avut zile. pup fata si daca ai nevoie de ceva stii e-mailul.
Nu e masina noastra, nu am apucat sa fac poze.. dar a noastra e mult mai rau in spate, aia din imagine mai are faruri, tabla din spate,etc.. la a noastra toate astea nu mai exista..
Eu initial nu mi-am dat seama cat de grav a fost, pentru ca ma uitam la mine si nu aveam mai nimic.. dar dupa ce am vorbit cu politia, si am aflat si viteza aluia..etc.. m-am ingrozit, mai ales cand am vazut cum era masina. Ce sa mai..a fost groznic.. bine ca a trecut cu bine..
Incercam sa ne revenim acum, e mai mult socul emotional..
Multumesc.
stiu mie mi-au trebuit 3 ani pt a-mi reveni din soc. Mai am momente cand imi revin imaginile in minte si ma blochez pe moment. Nu vei uita niciodata impactul, totusi bine ca sunteti intregi. Ai grije de tine…
[...] 6. Khristine e in soc, e normal avand in vedere ce a patit. Sper sa-si revina cu bine. [...]
bai, super aiurea ce ati patit. sper sa treceti cu bine de treaba asta. va doresc o recuperare cat mai blanda si rapida. ati avut si noroc, dar cred ca Dumnezeu va iubeste.
Escu, multumesc. O sa treaca, dar nu stiu cat de curand am sa ma pot urca intr-o masina asa la drum lung…
Ingrozitor, insa ati avut mare, mare noroc…
Da… n-am realizat pe moment, insa asa e. Am avut mare noroc..
Ma bucur ca esti ok, sa ai grija de Marius, asa cum ai promis :P.
Recuperare totala.
Alex, multumesc. Am sa am. :)
Qvo, nu mai trecusei de mult pe aici. :)
Puritate?..Foarte bine ascunsa..
Retro?…cu siguranta si asta e de apreciat.
Sinceritate?…uneori retinuta..
Dat fiind faptu ca ti-am gasit blogu in urma vizionarii unu post de pe blogul lui ady as mai fi putut adauga inca cateva intrebari. :) ma abtin.
Imi place stilul tau…ma regasesc pe alocuri (multe chestii la rubrica…”damn i wish i thought of that”. Keep it up. Pentru detalii ma gasesti la adresele sus-numite.
am numai greseli in postu ala…ai sa ma ierti te rog…ai inteles tu.
Mi-am permis sa iti editez putin comentariul, sper ca nu te superi.
PS: Multumesc.
Trecand de la un comment general la unul special pentru post…imi pare rau pentru ce ti(vi) s-a-ntamplat. Ati avut mare noroc si asta e rar de tot. nu trebuie sa iti fie frica de acum incolo. Chestiile astea nu se inmpla in fiecare zi. O sa aveti cu totii aceasta experienta dar nu trebuie sa fie neaparat in totalitate negativa. (nice part of life and stuff). Insanatosire grabnica.
nu-i bai…am fost vulgar. meritam sa fiu mustrat. :)
:)
Ba o sa imi fie frica.. poate nu de durere..pentru ca am vazut ca in momentele alea chiar nu te doare nimic.. de fapt nu stiu daca frica.. cel mai rau mi-a fost cand am crezut ca se poate intampla ceva rau cu iubitul meu.. probabil ca intr-o situatie in care pierd pe cineva drag nu stiu cum as face fata..sau daca as face. Sper doar sa nu mai fie cazul.
Multumesc :)
Nu va mai fi..
inteleg ce vrei sa spui cu teama pentru altii…cand sunt singur in masina fac de toate ca stiu k la o adica ma omor doar pe mine dar cand mai sunt si altii se schimba situatia. De aici incepe chestia aia cu simti ca traiesti cu adevarat pentru ca este o chestie pe care nu ai cum sa ti-o induci oricat de extrem ai trai. Si daca ai incerca sa ti-o induci nu poti pentru ca ai o oarecare pregatire psihica inainte sa te arunci in gol cu coarda sau mai stiu eu ce..
Din pacate ai face fata…stii u vorba aia…sa nu primesti cat poti duce. Nu te mai gandi asa…think pink. Si ca sa iti dau un motiv in plus de bucurie…Duffy sucked! :)
Draga Khristine, iti trimit o imbratisare virtuala si ma bucur sa te citesc iar aici, chiar daca scriind despre o intamplare atat de zguduitoare! Cineva, acolo SUS, v-a avut in paza! Ma bucur nespus ca ati scapat cu bine. Cum ii mai este prietenului tau, tot in spital? A avut probabil ceva fracturi, contuzii..offff, slava Domnului ca sunteti in viata si fara traumatisme grave!
Va doresc insanatosire grabnica si totala si daca doresti sa vorbesti sau sa uiti mai repede si te pot ajuta, zic si eu ca sufletica – poti trimite oricand un mail.
Numai bine, draga mea, aveti grija de voi si iubiti-va si mai mult.
Ma bucur ca ai scapat intreaga din experienta asta oribila – mult noroc !
Aimee,e bine acum, e acasa. Incepem sa ne revenim.
Ceceo, multumesc.