De ce nu urasc Romania
25 June, 2009De fiecare data cand ma lovesc de ceva rau, de fiecare data cand ar trebui sa imi spun:”gata, maine plec din tara”, de fiecare data cand mi se face scarba de modul in care e condusa tara asta…ceva ma face sa imi aduc aminte cat de mult iubesc Romania. Fie ca e o prostie, cum ar fi tonul de apel al tipei din tramvai (Margareta Paslaru) fie ca e o amintire sau strada pe unde ma intorceam de la scoala in copilarie… Totul ma leaga de locul asta, atat de mult incat am ajuns sa apreciez si lucrurile rele si sa invat ceva din fiecare.
E adevarat, suntem tara marilor scandaluri, a coruptiei la nivel inalt, a mitocaniei si inculturii…dar nu ar trebui sa lasam ca aceste lucruri sa devina cuvinte cheie in definirea noastra. Nu e prima oara cand o spun, e foarte usor sa arati cu degetul, la fel de usor sa astepti totul de la altii. Dar e al naiba de greu sa muti un ac. Nu-l putem scoate din carul cu fan dar am putea sa nu-l mai aruncam acolo.
Nu-mi pot explica de ce oamenii, atunci cand cred ca nu pot contribui la ceva bun, nu se mai feresc nici de a face lucruri rele. Daca tot nu poti sa cureti tot orasul de ce sa nu iti arunci si tu gunoiul pe langa cos? Ma intreb oare daca nu cumva traim de pe urma propriilor inconstiente? Fie ca e vorba de o alegere neinspirata si repetata pe plan politic fie de modul in care distrugem tot ce ne inconjoara in speranta ca, atata timp cat nu fac toti ca noi, totul e ok . E usor sa spui m-am saturat de Romania, oricine o poate face…dar ce poti face pentru ca maine sa iti placa ce vezi? Si nu, raspunsul nu e: nimic. Cu o suma de nimic-uri nu facem decat sa ne meritam soarta si sa ne pierdem dreptul de a comenta. Incercati sa iubiti Romania. Dar nu o iubiti asa cum este, iubiti-o asa cum o putem face sa fie maine. Si inca ceva: contrar aparentelor, e o diferenta foarte mica intre realism si idealism, trebuie doar sa stim cand trecem limita.
Sunt lucruri pe care le putem face si lucruri pe care trebuie sa incercam sa le facem. Pentru noi, nu pentru altcineva… Romania mea e frumosa. E frumoasa tocmai pentru ca are nevoie de ajutor. Problemele nu vor disparea niciodata, oricat de bine ne-ar merge. Si nu dispar nici daca le ascundem sub presul indiferentei sau daca le pasam pe umerii altora.
Comments
Romania e frumoasa din multe puncte de vedere. Din pacate mentalitati perimate, atitudini inculte si nepasatoare distrug incet-incet din ceea ce are ea pur, virgin.
O tara in sine nu poate purta vina pentru nimic din ceea ce se intampla in sanul ei. De vina sunt doar locuitorii ei. La fel ca si o casnicie: institutia in sine este ceva frumos, nobil, cei ce o pot distruge sunt doar cei ce fac parte din ea.
Si aportul este al tuturor intr-un fel sau altul, asa cum spui si tu: fie prin distrugere directa a celor ce aleg sa faca rau, fie prin nepasare, prin participare ca martori muti, oarecum permitand ca raul sa aiba loc, sa se perpetueze.
Atata timp cat nici una din categorii nu va face nimic in a schimba lucrurile, drumul pe care s-a pornit – autodistrugerea – va fi, din pacate, un drum cu sens unic..
De acord cu tine, sunt doar curioasa daca se va schimba vreodata ceva.
Ai un blog dragut.
Romania e mai mult decat coruptie, mitocanie, tigani. Romania e tara in cate ne-am nascut, e casa noastra, muntele si marea, traditii si obiceiuri, fete frumoase. Romania e speranta, credinta in mai bine, iar daca dorim sa fie asa ar trebuii sa ne implicam mai mult, cu totii.
Multa bafta in ceea ce faci.